Istoria sistemului Gips Carton

Gipsul este un material cvasi-necunoscut, prezent in viata noastra de zi cu zi.De mii de ani, din Neolitic gipsul a fost folosit in constructii, multe din culturile din antichitate au folosit gipsul la constructia unor cladiri, dintre care unele pot fi admirate si astazi – Piramidele Egiptene. Alta utilizare antica a gipsului – in picturi, sculpturi si decoratiuni.In secolul nostru, inainte de 1940, multe case au fost construite la interior pe baza unui perete de scanduri, peste care s-au adaugat 3 straturi de gips. Primul strat avea rolul de a unifica riglele sau scandurile, al doilea de a indrepta suprafata, al treilea de a finisa. Uneori in loc de scanduri se folosea stuf, peste care se aplica gips cu acelasi procedeu. Un proces lung si laborios, pentru a obtine pereti drepti si uniformi.In zilele noastre se foloseste placa prefabricata de gipscarton, in principiu un miez de gips intre doua folii de hartie(carton). Aceasta inventie din 1916 o datoram UGC (United Gyposum Company – Statele Unite). Placa prefabricata putea fi fixata rapid cu cuie pe o structura de lemn iar imbinarile dintre paneluri umplute foarte usor cu gips. Acest avans a presupus o importanta economie de timp si o finisare superioara, fata de procedeul clasic. Dupa al doilea Razboi Mondial, in Statele Unite datorita in parte lipsei mainii de lucru, procedeul placilor de gips s-a raspandit rapid. Tot atunci a fost numit “tencuiala uscata” in contrast cu vechiul procedeu unde gipsul aplicat pe scanduri sau alt suport  primar trebuia preparat cu apa, si se usca mai lent. Datorita placilor de gips era nevoie numai de o aplicare superficiala, finala, de pasta de gips. Cu timpul placa de gipscarton a castigat teren datorita avantajelor sale multiple, si practic lipsei dezavantajelor, fata de materialele clasice de constructie.