Gipsul

Gipsul, materialul de baza pentru fabricarea gipscartonului este un mineral format din sulfat calcic bihidrat: Ca(SO4) 2 H2O

Rezumand procesul tehnologic, prin calcinare se elimina apa din cristale apoi prin macinare se obtine gipsul pentru constructii, care, in amestec cu apa, se solidifica din nou, recostituind pe suportul pe care este aplicat, parametrii rocii originale in stadiul sau natural.

Este format prin evaporarea apei marilor. In natura se intalneste sub forma cristalina, incolor, alb, sau de diverse culori datorate impuritatilor pe care le contine. Exista cristale de gips si de 12 m lungime.

Mineralul se extrage din cariere aflate la suprafata, sau din mine.

Sub diferse forme se utilizeaza in constructii, decoratiuni, in stomatologie si traumatologie, in agricultura ca ingrasamant, pentru fabricarea cretei, in chimie ca materie prima pentru extragerea acidului sulfuric, ca aditiv pentru tratarea apei, etc.

Gipsul in economia mondiala

Rezervele de gips mondiale sunt practice nelimitate si nu sunt documentate in toate statele, Cu toate acestea, rezerve foarte mari exista in Brazilia, Canada, Statele Unite, Mexic, China, Tailanda, Spania.

Principalele tari extractoare de gips sunt (2008, in milioane tone):

China – 40

Statele Unite – 13

Iran – 12

Spania – 11

Tailanda – 9

Canada – 7

Din totalul mondial exploatat de 150 milioane tone in 2008

In industria constructiilor se foloseste ca aditiv pentru ciment si adezivi pentru material ceramic, ca pulbere fina sau grosiera pentru preparat in combinatie cu apa, sau ca semifabricate: Placi de gipscarton si semifabricate din gips turnat in diferite forme, gips ce are diferite proprietati de rezistenta la tractiune sau deformare.

Consumul mondial de gips, pe regiuni este ilustrat alaturi: